Flori...

   Îmi vin în minte flori...flori de toate felurile...flori roz,flori de cristal înşirate pe geamul de la maşina prafuita,trandafiri îngheţati te timp...floarea iubirii.
  Pentru mine toate aceste flori pot însemna mai mult decît un simplu obiect care naşte, creşte, moare.
   Floarea iubiri este garantat trandafirul...floarea care îţi transmite eleganţa si frumuseţea cu care este înzestrat...poate face mai mult decît a fi un decor in casa...poate fi o amintire frumoasă..de neuitat.În acelaşi timp trandafirul este si floarea pasiuni ...trandafirul este floarea pe care o foloseşti pentru a te calma...Un trandafir poţi dărui persoanei iubite...pesoanei la care ti si care şti ca merită sa-i oferi iubirea.
   Floarea care îţi aduce bucuri si drăgălaşenia în suflet este laleaua poţi simţi culoarea caldă si nemaipomenită...flori albastre, flori roz, flori albe, te pot face sa-ti schimbi starea imediat cînd le vezi...ele iti calmeaza sufletul si te transorma pe moment intr-un om plin de iubire.

    Florile pot fi comoara care cu ajutoraul lor poti comunica fara a spune nimic. 

Sub umbrela

    Iti mai amintesi?...Stai...nnu ai cum sa uiti...nu ai cum sa uiti toate noptile nedormite si toate vorbele dulci spuse...

    E adevarat acum nu mai sunt...s-au dus spre nicaieri...in uitare.Alaturi de tine nu mai sunt, nu mai sunt sub umbrela care ne apara de ploaie, nu mai sunt in parc, nu mai sunt pe banca, nu mai sunt cu tine.

    Imi amintesc cum ne plimbam la apusul soarelui si radeam...radeam de toti oameni rau care vroiau sa ne desparta...e, au reusit...au reusit sa distruga o iubire de vara.O iubire in care pasarile cantau mereu...o iubire plica de bucurii si amintiri frumoase...Eram doar noi doi si stropi de ploaie....care picau, picau, picau.

    Umbrela caream cumparat-o impreuna...tot la o intalnire...Mai sti..."Nu o sa ne despartim niciodata"...erau vorbele tale de fiecare data...acum te vezi cu alta...mai frumoasa, mai despteapta...Dar o sa vezi ca sub umbrela mea o sa apara un baiat brunet cu ochi albasti.

Poveste-n doi...

Suntem doi
Eu, tu...NOI
Mergand pe strada amn2,
Stand in banca amn2.


Nimeni nu ne poate desparti,
Noi am cadit ce nimei nu ar mai cladi,
Fta-n fata amn2,
Trecem prin tornade si ploi.

               Suntem doi
               Eu, tu...NOI

Oare...ce e sunetul??

"Sunetul"...

Sunetul eternităţii poate dura mai mult de o clipa poate dura mai mult de cat sperăm te poate omori cu şoapte nebune care iti intra in minte  si face eternitatea mult mai urata...sunete de chitara...sunete de tobe ameninţătoare te fac sa cazi in groapa fără fund a morţii care te trage si te trage...lacrimi ,sentimente uitate iti trezesc amintiri...te trag spre sinucidere spre moartea aspra  a minciunilor...voci indurerate, pierdute in universul nesfarsit sacadate de timp ,te conduc spre uitare.

 Sunetul de fericire te face sa uiti ceea ce este plansul te duce spre o lume colorata in roz cu miros de primavara....fericirea poate dura mai putin ce o clipa dar in acelasi timp mai mult de o secunda poate trezi in tine sentimentul de mult indepartat...sentimentul iubiri...simti ca iubesti... iubesti ceea ce esti ...iubesti viata ta... iti iubesti prietenii ...iubesti ceea ce te-a facut viata...iubesti ca traiesti.

Sunetul fricii...e acel sunet care iti da o stare de neliniste sufleteasca...e acel care te face sa iti doresti ca totul sa se termine...care te face sa vrei sa intorci timpul...si cu rele si cu bine...acei pasi care se apropie incet ...sunetul lor te fac sa iti pierzi increderea...te fac sa iti intre in m inte ganduri murdare patate de sange...acest sunet te face sa doresti acele pungulite care le tragi pe nas si totul a disparut...te duci in universul viselor ...te duci intr-o lume fara griji cu multe lucruri ne-ntelese...

            Si in acest moment vreau sa aud suntul vocii                               

                     tale.....plina de iubire...:x:x  

Mi-e dor...

 Mi-e atat de dor cateodata....Mi-e dor de acele zile cu soare...De acea iubire imensa purtata in fiecare zi intr-un suflet nevinovat si uitat de toti.In acel suflet, ascuns, derutat, inca se mai afla putina iubire,aruncata de toti in vant..Dar totusi iubirea exista.Cu fiecare zi in plus, ea se marea devenid asa cum fusese odata, inainte sa o distruga toti cu nepasarea, neincrederea si mai ales ura.
 Dar tot imi e dor...imi e dor de toate lucrurile simple si frumoase.Imi e dor de magia verii si de mireasma ploii de primavara pe care o simteam in fiecare seara in leaganul iubirii..Iubirea pura si inocenta.Iubirea, vraja tuturor timpurilor.Oriunde mergem ``iubirea`` era frumoasa, exprimata intre doua persoane, ce nu vroiau sa pateze semnifictia acestui cuvat, pentru unii un cuvant inutil.
 Pentru altii insa, iubirea, este o emotie puternica, simtita doar de cei ce cred in ea si vor sa o transmita cat mai departe.
  Dorul ma deruta cat mai mult...Imi e dor,dar uneori simt doar o emotie si nu stiu de ce sau de cine imi e dor.E doar un sentiment, e doar o obisnuinta sau poate e ceva ce nu exista.
   Si totusi...imi e dor...                                                              
                                      

                                                                                                                       By Oana

Tablourile scolare....maiculitza

Doua zile pana la facerea pozelor pentru tablouri...ma intreb..."oare cum o sa ies?"...poate un fir de par nu o sa vrea sa se aseze...ce o sa fac voi arata ca si Croela...de cosuri nu imi e frica pentru ca stiu ca fotograful o sa modifice pozele...pfuu ce scapare...Si cu zabetul ce o sa fac...desigur fara zambet pe fata nu o sa ies bine...Dar daca ranjitii de colegi or sa ma faca sa rad...Aia mi-ar mai trebui...cred ca tuturor ne va fi greu....nu mie de alta dar imi trece prin cap numai faptul ca multe generatii de acum in colo o sa ne vada fetele...care mai decare mai ciudata sau mai cu probleme...o sa incerc sa trec si peste asta...cu chiu cu vai...v-am pupat...urati-mi bafta.

Vreau...

"Vreau"...un cuvant comun mie,
comun tie.
Si spun vreau!
Si tot nu ma satur
Caci vreau!...
Vreau ca lunii sa-i fie dor de mine,
vreau ca stelele sa-mi rosteasca numele,
vreau sa dansez cu soarele 
sa plutesc cu norii.
Vreau ca in 1000 di 1001 de zile
sa fie bucurie pe Pamant,
Iar intr-o zi sa se aminteasca bucuriile.
Vreau sa am o stea,
pe care sa-mi fie scrisa viata.
Si tot mai vreau...
Vreau sa tiu ce vreau...
                     Si ce pot avea...!

Si...a mai trecut o zi

Stand la ora de geografie, nefiind atenta.... priveste cum picaturile de ploaie spala trecutul...concentrata pe relatia trecuta se gandeste daca merita sa sufere atat.Nu-i vine sa creada cum...dupa ce a terminat-o cu el toata lumea s-a schimbat...ori ea nu mai e la fel ca la inceput ...ori aceasta relatie s-a intors total impotriva ei.Plangand nopti intregi, scufundandu-se in oceanele de lacrimi si in servetelele folosite realizeaza ca pana la urma decizia ei a adus-o in aceasta stare, decizia ei a facut-o de nerecunoscut...se gandeste ca poate ierta...dar nu uita...deaceea acum isi da seama ca pentru a pretui trecutul trebuie sa adori prezentul...